Reacția Franței față de moda ultrarapidă a Shein
Cu câteva ore înainte ca Shein să deschidă un magazin temporar în Dijon, pe zidul exterior au fost găsite graffiti care proclamau „Shein ucide” și menționau „exploatare, muncă forțată, sclavie, poluare”. Cu toate acestea, reacția vehementă la magazinele sale temporare din Franța, inclusiv din Toulouse, Montpellier și Marseille, nu a împiedicat brandul chinezesc de modă ultrarapidă să aleagă țara pentru primele sale magazine fizice permanente. Recent, compania a anunțat planuri de deschidere a unor magazine în Galeries Lafayette din cinci orașe și în magazinul BHV din capitală.
Yann Rivoallan, șeful Federației Franceze a Retailerilor de Îmbrăcăminte Feminină, a declarat: „În fața Primăriei din Paris se creează noul megastore Shein, care, după ce a distrus zeci de branduri franceze, intenționează să inunde și mai masiv piața noastră cu produse de unică folosință.” Sophie Abriat, autoare și reporter de modă pentru revista M a cotidianului Le Monde, a afirmat că modelul ultrarapid este „un paroxism al risipirii” construit pe ephemeritate și marketing agresiv. Aceasta a adăugat că aversiunea Franței față de acest trend este mai profundă, fiind diferită de tradiția culturală franceză de a păstra obiectele și de savoir-faire, iar Shein este stigmatizat moral.
Impactul economic și modelul de afaceri al Shein
În ciuda antipatiei exprimate, Franța nu a fost imună la ascensiunea inexorabilă a brandului în ultimii cinci ani. Modelul Shein, bazat pe expedierea de haine ieftine direct din fabricile chinezești către consumatori, a generat un profit net de 1 miliard de dolari anul trecut, făcându-l nu doar un simbol al „modului ultrarapid”, ci și una dintre cele mai profitabile companii din China. Acest succes se bazează pe viteza și volumul uimitor cu care produce designuri, având 7.200 de articole noi listate pe site în fiecare zi. Între sfârșitul anului 2022 și sfârșitul anului 2023, compania a introdus 1,5 milioane de produse pe piața din SUA, de aproximativ 37 de ori mai multe decât Zara și de 65 de ori mai multe decât H&M.
Legislația franceză împotriva modei ultrarapide
La momentul deschiderii pop-up-ului din Dijon, Senatul francez a aprobat o legislație menită să limiteze moda ultrarapidă, în special platformele precum Shein și rivalul său de cumpărare ultra-ieftină, Temu. Propunerea includea o serie de măsuri, de la eco-taxe la interdicții asupra publicității, restricții asupra colaborărilor cu influenceri, divulgarea obligatorie a practicilor de producție și redirecționarea veniturilor impozitate către producătorii francezi sustenabili. Deși legea a fost lăudată ca un pas în direcția bună, a stârnit controverse prin distincția între moda „clasică” rapidă (Zara și H&M) și „ultra-rapidă”. Această distincție pare să facă brandurile de pe stradă să pară mai virtuoase în comparație, în ciuda unor lanțuri de aprovizionare similare.
Cultura modei și percepția publicului
Franța are o istorie proprie a modei rapide, înrădăcinată în Sentier, districtul istoric al îmbrăcămintei din Paris, care a dezvoltat din anii ’70 un model bazat pe rapiditate și cantități mici. Aceasta a alimentat ascensiunea unor branduri locale, precum Naf Naf, Kookaï și Jennyfer, care au prosperat în anii ’80 și ’90, înainte de a-și externaliza producția și de a dispărea. Abriat compară primirea Shein cu sosirea H&M pe rue de Rivoli în 1998, când a fost considerat vulgar și lipsit de gust. În prezent, H&M a reușit să își schimbe imaginea, în timp ce Shein a căpătat o reputație negativă.
Shein a atras atenția adolescenților și a introdus noi modalități de consum, precum cumpărăturile online și comenzile în vrac. Hainele sunt adesea purtate o singură dată, apoi aruncate sau revândute pe platforme de second-hand, marcând o schimbare drastică în ritmul consumului și în ceea ce privește durabilitatea.
Reacții și perspective asupra modei ultrarapide
Camille Charrière, influencer și scriitoare, a subliniat că francezii preferă să facă cumpărături în magazine, însoțiți de prieteni și familie, și nu își schimbă radical ținutele pentru ieșirile de weekend. Charrière a afirmat că există o modalitate „lentă” de a purta moda rapidă și a subliniat importanța utilizării articolelor achiziționate. În același timp, Shein a profitat de tensiunea socială, afirmând că „Moda este un drept, nu un privilegiu” și a acuzat legislatorii că „pedepsește cumpărătorii cu venituri mici” prin impozitele pe produsele ieftine.
Elise Goldfarb, profesor la Institutul Francez al Modei, a menționat că moda rapidă reflectă o parte a populației care simte că este nedrept să fie predicată despre ecologie în timpul unei crize majore, pe care o suportă. Deși reglementările pot fi un prim pas util, ele nu abordează problema esențială a supraproducției. Problema reală rămâne modul în care industria poate fi remodelată în jurul durabilității și reparabilității hainelor, care odată erau centrale în abordarea franceză.
Concluzie
Ascensiunea brandului Shein în Franța evidențiază o tensiune între consumismul rapid și valorile tradiționale de durabilitate, fiind un subiect de dezbatere intensă în rândul societății și legislatorilor. Impactul său asupra pieței și cultura de consum va continua să fie monitorizat, având implicații semnificative asupra viitorului industriei modei.
