Jaf la Louvre: Oportunitate sau vulnerabilitate?
Intrarea în cel mai vizitat muzeu din lume, în plină zi, pentru a fura opt bijuterii nepereche din epoca lui Napoleon și a dispărea în traficul din Paris pe scutere obișnuite pare un act de crimă îndrăzneț. Totuși, experții care studiază tendințele criminalității artistice internaționale consideră jaful de duminică dimineața de la Louvre ca fiind parte dintr-o serie de furturi tip smash-and-grab, care se concentrează mai mult pe valoarea materială a pietrelor prețioase decât pe semnificația artefactelor. Acest model a apărut în ultimele decenii în Germania, Marea Britanie și SUA.
Măsuri de securitate inadecvate
Christopher A. Marinello, expert în recuperarea operelor de artă furate, susține că hoții aleg să atace muzee precum Louvre, deoarece magazinele Cartier sunt mai bine protejate. Multe magazine de bijuterii au întărit securitatea, având gărzi armate și evitând expunerea bunurilor de valoare peste noapte. În contrast, muzeele sunt expuse publicului și se confruntă cu o reducere a fondurilor pentru aplicarea legii și sectorul cultural, mai ales după pandemia de COVID-19.
Bijuteriile furate
Bijuteriile furate includ coliere cu opt safire și 631 de diamante, tiara împărătesei Eugénie cu aproape 2000 de diamante și o coroană valoroasă care a aparținut soției lui Napoleon III, pe care hoții au abandonat-o pe drum. Acest jaf a fost comparat cu furtul celebru al Mona Lisei din 1911, dar poate fi mai corect asociat cu furturi recente de bijuterii din muzee, cum ar fi spargerea de la Muzeul Green Vault din Dresda în 2019, unde au fost furate bijuterii în valoare de peste 113 milioane de euro.
Motivul furturilor
Experții observă că majoritatea acestor furturi sunt motivate de valoarea materială a obiectelor, iar comercializarea lor pe piața licită este aproape imposibilă din cauza recunoașterii imediate a acestora. Lynda Albertson, de la Asociația pentru Cercetarea Crimelor împotriva Artelor, afirmă că, deși hoții pot încerca să vândă bijuteriile furate, riscurile sunt mari, iar obiectele trebuie să rămână intacte pentru a avea valoare.
Provocările securității muzeelor
Jaful de la Louvre a ridicat întrebări cu privire la măsurile de securitate ale muzeului. Un raport al auditorului de stat a scos la iveală întârzieri semnificative în actualizarea echipamentelor de securitate. Expertul în securitate Peter Stürmann subliniază că clădirile istorice sunt mai greu de protejat, având feronerie care nu permite instalarea unor sisteme moderne de securitate. Jaful a avut loc în intervalul orar când schimbările de tură ale gardienilor sunt frecvente, iar muzeul nu era plin de vizitatori, ceea ce a facilitat atacul.
Concluzie
Jafurile din muzee subliniază vulnerabilitățile instituțiilor culturale, determinând o reevaluare a măsurilor de securitate și a fondurilor disponibile pentru protecția artei. În contextul unei economii globale fragilizate, siguranța patrimoniului cultural rămâne o provocare majoră.
Nu pot să cred că au reușit să fure bijuteriile chiar dintr-un loc atât de celebru! Oare cât de stricte sunt măsurile de securitate în muzee, dacă s-a întâmplat așa ceva?
Aș fi curios să știu ce metode au folosit hoții pentru a intra și a ieși fără să fie observați. Poate ar trebui ca toate muzeele importante să îmbunătățească sistemele de securitate după un incident ca acesta.
Se pare că jaful acesta ar putea fi o oportunitate pentru Cartier să promoveze produsele lor mai bine asigurate. Cine știe câte bijuterii valoroase mai sunt ascunse în alte muzee care nu au fost atât de norocoase?
Mă întreb dacă este vorba despre o conspirație mai mare legată de valoarea acestor bijuterii. Poate sunt interese financiare obscure în spatele acestui jaf?
Sincer, mă simt mai puțin în siguranță când aud astfel de lucruri. Dacă se poate fura din Louvre, ce garanții avem noi că suntem protejați la rândul nostru?
Chiar și cei care lucrează în securitate trebuie să își pună niște întrebări acum. Oare ce le-ar putea lipsi pentru a preveni asemenea incidente pe viitor?