UE intenționează să valorifice activele rusești înghețate pentru a sprijini Ucraina
Comisia Europeană a propus acordarea unui ajutor financiar Ucrainei în valoare de 90 de miliarde de euro pe o perioadă de doi ani, sumă ce ar acoperi două treimi din nevoile financiare ale Kievului pentru anii 2026 și 2027, permițând astfel inițierea discuțiilor de pace „dintr-o poziție de forță”.
Modalități de generare a fondurilor
Există două opțiuni pentru generarea acestor fonduri. Prima opțiune, favorizată de Comisie, este un „împrumut de reparație” bazat pe activele rusești înghețate în UE, opțiune contestată de Belgia, care găzduiește cele mai multe dintre aceste active. A doua opțiune, în urma unei concesii către Belgia, este împrumutul comun al UE, adică strângerea de fonduri de pe piețele internaționale de capital, garantate de bugetul pe termen lung al blocului.
Planul activelor înghețate
Planul prevede ca Ucraina să primească un împrumut garantat de activele băncii centrale a Rusiei, care au fost înghețate de sancțiunile impuse de UE imediat după invazia pe scară largă a Ucrainei în februarie 2022. Aproape două treimi din cele aproximativ 290 de miliarde de euro de active rusești din vest – în principal titluri de stat – sunt deținute la Euroclear, un depozitar central de valori mobiliare din Bruxelles, Belgia. UE nu intenționează să confiste activele suverane ale Rusiei, pe care aceasta le-a numit furt. În schimb, ar semna un contract cu Euroclear pentru a oferi un împrumut Ucrainei, garantat prin aceste fonduri. Ideea este că, după încheierea războiului, Ucraina va returna împrumutul folosind compensațiile teoretice primite de la Rusia pentru invazie.
După ce Rusia va plăti reparațiile – un aspect central, dar nesigur al planului – UE va ridica sancțiile, iar Moscova va putea recupera activele sale înghețate. Euroclear ar avea fondurile necesare pentru a le trimite Rusiei, finalizând astfel cercul.
Obiecțiile și îngrijorările Belgiei
Belgia are îndoieli serioase: se teme că va rămâne singură cu factura, dacă, de exemplu, Rusia va solicita banii înapoi după ridicarea sancțiilor. Ministrul de externe belgian, Maxime Prévot, a reiterat că propunerile „nu abordează îngrijorările noastre într-un mod satisfăcător”. Majoritatea celorlalte state membre UE au declarat că sunt pregătite să ofere garanții pentru a împărți riscul, în timp ce oficialii consideră riscul ca Euroclear să fie acționat în judecată ca fiind marginal.
Comisia susține că planul respectă legislația UE și internațională și că un „apărător în trei niveluri” protejează Belgia de riscurile legale. De asemenea, a afirmat că UE poate continua cu schema dacă 15 din cele 27 de state membre, reprezentând cel puțin 65% din populația blocului, votează în favoare.
Menținerea sancțiunilor și aprobarea statelor membre
Impulsul propunerii fără consimțământul Belgiei este tehnic posibil, dar politic ar fi o mișcare controversată. Liderii UE au declarat că vor continua discuțiile cu autoritățile belgiene pentru a le oferi mai multe asigurări, un aspect de urmărit. O întrebare crucială este asigurarea că activele rusești rămân înghețate. În prezent, sancțiunile UE împotriva Rusiei trebuie reînnoite prin unanimitate la fiecare șase luni, ceea ce ridică posibilitatea unei „dezghețări” premature și costisitoare.
Ungaria a încetinit în mod constant aprobarea sancțiunilor UE împotriva Rusiei, deși nu a îndrăznit niciodată să le blocheze. Pentru a aborda această problemă, propunerile legale complexe ale Comisiei includ o interdicție asupra oricărei eliberări a activelor înghețate printr-un veto asupra sancțiunilor. Planul depinde, de asemenea, de aprobarea Ungariei și Slovaciei, două guverne prietenoase cu Rusia, pentru modificarea bazei legale a sancțiunilor.
Activele rusești înghețate în afara Belgiei
Belgia deține două treimi din activele de stat ruse la nivel mondial și 86% din aceste fonduri în UE. Oficialii UE estimează că 25 de miliarde de euro sunt deținute în alte țări din UE, dar dispersate în diferite bănci cu diferite contracte cu Rusia. Conform Parlamentului European, statele non-UE dețin 80 de miliarde de euro din activele suverane ruse, în special Japonia (28 miliarde de euro), Marea Britanie (27 miliarde de euro) și Canada (15 miliarde de euro). Negocierile au avut loc în cadrul G7, iar Canada și Marea Britanie se așteaptă să joace un rol.
Destinația fondurilor
Țările UE au idei despre cum ar trebui să fie cheltuite fondurile. Germania, un susținător influent al planului activelor înghețate, a declarat că banii ar trebui folosiți exclusiv pentru apărarea Ucrainei, nu pentru cheltuieli generale. Franța dorește ca banii să fie folosiți pentru achiziția de arme europene, în timp ce Suedia, Olanda și aliații din centrul și estul Europei consideră că Ucraina este cea mai bine plasată să decidă cum să cheltuie banii. Pentru a ajunge la un consens, Comisia a sugerat că cea mai mare parte ar trebui să fie alocată pentru arme fabricate în Europa sau Ucraina, iar o sumă mai mică ar trebui să meargă în bugetul Ucrainei, permițând astfel Kievului să achiziționeze și arme non-europene.
Estimarea necesarului financiar
Oficialii UE estimează că Ucraina are nevoie de 136 de miliarde de euro în anii 2026 și 2027 pentru a continua apărarea și a menține funcționarea țării. Planul Comisiei ar putea genera 45 de miliarde de euro pe an în acești doi ani, dar aceasta nu acoperă deficitul lăsat de retragerea sprijinului din partea SUA. SUA a oprit noul ajutor militar pentru Ucraina după ce Donald Trump a revenit la Casa Albă, deși livrările aprobate în timpul administrației Biden au continuat. Instituțiile de cercetare au concluzionat că, pentru a înlocui SUA, Europa în ansamblu ar trebui să cheltuie 82 de miliarde de euro pe an, aproximativ 0,21% din PIB.
Apoi, există costul colosal al reconstrucției Ucrainei, estimat de Banca Mondială la 524 de miliarde de dolari (506 miliarde de euro), calcul publicat în februarie, înainte de ultimele luni de distrugeri intense.
Concluzie
Planul de valorificare a activelor rusești înghețate pentru sprijinul Ucrainei reprezintă o inițiativă complexă, cu implicații semnificative pentru stabilitatea financiară a blocului european și pentru viitorul relațiilor cu Rusia, punând în același timp sub semnul întrebării capacitatea de a menține unitatea în fața provocărilor politice interne.
