Introducere în confruntările subterane
După aproape patru ani de la începutul invaziei pe scară largă a Ucrainei, Federația Rusă a încercat de cel puțin trei ori să pătrundă în pozițiile ucrainene prin rețele subterane, utilizând conducte industriale și tuneluri de canalizare. Ucraina se află în ziua 1304 a războiului.
Răspunsul Ucrainei la amenințările subterane
Forțele armate ucrainene au reacționat prompt, blocând accesul inamic și adaptându-și strategiile de apărare. Confruntările subterane nu sunt un concept nou, având exemple în diverse epoci și teatre de război, precum minarea pozițiilor inamice în Primul Război Mondial sau labirinturile din Gaza, utilizate de Hamas.
Schimbarea peisajului de război
Atât Rusia, cât și Ucraina au intrat în conflict folosind metode și tehnici de inspirație sovietică, inclusiv blindate, aviație și artilerie. Totuși, peisajul s-a schimbat rapid cu apariția dronelor, care au creat „zone de moarte” pe o distanță de 40 de kilometri de-a lungul liniei frontului, limitând deplasările la suprafață. Acest context a determinat trupele ruse să exploreze noi direcții, inclusiv utilizarea spațiului subteran.
Cazuri documentate de infiltrare
Au fost documentate cel puțin trei încercări concrete ale forțelor ruse de a pătrunde prin conducte industriale în spatele liniilor ucrainene. Un incident notabil a avut loc la Avdiivka, în ianuarie 2024, unde soldații ruși au traversat o conductă industrială, reușind să pătrundă în sudul orașului. Această acțiune a necesitat reconfigurarea pozițiilor de apărare și implicarea Brigăzii 3 de asalt pentru a restabili controlul.
Un alt incident a avut loc în martie 2025, în regiunea Kursk, unde trupele ucrainene au dejucat o tentativă de infiltrare prin conducte, susținută de focuri de artilerie și rachete. Cei câțiva soldați ruși care au supraviețuit au fost internați cu simptome grave din cauza condițiilor din interiorul conductelor.
Cel mai complex episod s-a întâmplat în apropiere de Kupiansk, unde forțele ruse au încercat să utilizeze un traseu subteran de aproximativ 13 kilometri, având unii soldați care au ajuns la suprafață, dar majoritatea au fost eliminați de focul concentrat al apărătorilor ucraineni.
Strategii de apărare subterană
Expertul militar israelian Igal Levin a discutat despre conceptele de luptă subterană, menționând două strategii fezabile:
- Blocarea tunelurilor prin betonare, bariere metalice sau sârmă ghimpată.
- Utilizarea dronelor specializate, capabile să se deplaseze sau să foreze prin sol, funcționând autonom în medii fără semnal GPS sau comunicații stabile.
Industria de apărare internațională a început să dezvolte drone pentru medii subterane, cum ar fi modelul Rooster din Israel, capabil să zboare sau să ruleze în spații înguste, echipat cu senzori și inteligență artificială. Alte modele, precum ASIO X din Elveția, Toda din Japonia sau Elios din SUA, au fost utilizate deja în mine sau în zone cu vizibilitate redusă. Există chiar proiecte experimentale de drone capabile să foreze, precum EMBUR, un robot inspirat de crustacee dezvoltat la Universitatea din California.
Concluzie
Confruntările subterane din războiul din Ucraina evidențiază o nouă dimensiune a conflictului, cu implicații semnificative asupra strategiilor de apărare și a evoluției tehnicilor militare în fața amenințărilor emergente.
