Contextul afacerii
De peste 20 de ani, miliardarul Ion Țiriac controlează o parte importantă din infrastructura României printr-un contract controversat, semnat fără licitație, cu Compania Națională Aeroporturi București (CNAB). Această afacere a dus la o pierdere estimată de peste 40 de milioane de euro pentru bugetul de stat, în timp ce statul român se confruntă cu dificultăți financiare.
Detalii despre contract
În anul 1999, compania Țiriac Air a obținut un contract de concesiune pe 49 de ani pentru un teren de 12.500 mp în zona de securitate a Aeroportului Internațional Henri Coandă. Contractul prevedea construcția unui hangar privat pentru aviația de business, dar clauzele au fost profund dezavantajoase pentru stat:
- Aeroportul primea doar 35% din profit, în timp ce Țiriac încasa 65%.
- De-a lungul a 20 de ani, nu a fost raportat niciun profit de către companie.
- Chiria pentru teren era de 0,26 dolari/mp/lună, reprezentând o sumă simbolică.
Acest contract permite accesul direct la pistă pentru clienții hangarului, ceea ce ridică probleme de securitate.
Implicarea persoanelor cheie
În spatele acestei afaceri se află o rețea de influență, incluzând foști directori și politicieni. George Dorobanțu, fost director al Aeroportului Otopeni, și Paul Gheorghiu, fost șef de cabinet al premierului Dacian Cioloș, au avut un rol crucial în menținerea și protejarea acestui contract. În 2020, Curtea de Conturi a declarat contractul ilegal și a cerut rezilierea acestuia, dar demersurile au fost abandonate.
Corupția și mita
Surse indică faptul că protejarea contractului s-a realizat printr-un mecanism de corupție. Dorobanțu ar fi primit autoturisme Mercedes de la Țiriac Auto, iar Gheorghiu ar fi beneficiat de un apartament gratuit și zboruri private. Aceste beneficii au fost parte dintr-un sistem prin care s-au evitat măsuri legale împotriva abuzurilor și neplății chiriilor pentru spațiile ocupate abuziv.
Se estimează că pierderile totale pentru statul român din această afacere se ridică la aproximativ 40 de milioane de euro.
Concluzie
Afacerea lui Ion Țiriac, alimentată de influențe politice și corupție, subliniază vulnerabilitățile sistemului de gestionare a resurselor publice din România și ridică semne de întrebare asupra integrității instituțiilor statului.
Țiriac a reușit din nou să ne surprindă. E incredibil cum un contract semnat fără licitație poate duce la atâtea controverse. Oare cine mai verifică aceste afaceri?
E fascinant cum, în spatele succesului lui Țiriac, se ascund astfel de manevre. Mi-e greu să cred că statul nu putea face nimic pentru a proteja interesul public.
Afacerea aceasta pare să fie un exemplu clasic de nepotism și lipsă de transparență. Sincer, mă întreb câți alții profită pe spatele nostru în acest fel.
Pe de altă parte, e clar că Țiriac știe cum să facă afaceri profitabile. Dar oare merită toată această controversă?
Îmi pare rău să văd că banii statului sunt risipiți astfel, dar parcă nu mă mir prea mult având în vedere modul în care funcționează lucrurile la noi.
Cred că ar trebui să cerem mai multă responsabilitate din partea autorităților! Fiecare român are dreptul să știe unde se duc banii lui.
Într-o lume ideală, un astfel de contract nu ar fi existat niciodată! Poate ar trebui luate măsuri mai severe pentru a preveni asemenea situații pe viitor.