În acest an se împlinesc 44 de ani de la momentul în care Nadia Comăneci a obținut primul 10 din istoria gimnasticii, revoluționând tabla de marcaj electronic.
De atunci, celebrul gimnast s-a întors de mai multe ori la Montreal, orașul care a consacrat-o la Olimpiada din 1976, dar nu a mai revenit niciodată în sala unde a câștigat trei medalii de aur, una de argint și una de bronz.
“Parcă nu-mi vine să cred că a trecut atâta vreme. Părea ieri când am trăit toate acele momente. Acum simt o gamă variată de emoții, pentru că înțeleg mult mai multe acum decât la vârsta de 14 ani”, a mărturisit Nadia.
Într-un moment de sinceritate, marele campion a fost copleșit de emoții și a izbucnit în lacrimi.
Ea a exprimat regretul că se simte “bătrână” știind că a ieșit la pensie.
Nadia Comăneci primește o pensie consistentă pentru realizările sale remarcabile. Fosta campioană olimpică, laureată cu cinci medalii de aur la Jocurile Olimpice de la Montreal 1976 și Moscova 1980, beneficiază lunar de o pensie de 13.149 de lei din partea statului român, echivalentul a aproximativ 3.200 de dolari.
Nadia Comăneci este o legendă vie! E impresionant să ne amintim cât de mult a însemnat pentru sportul românesc și cât de multe uși a deschis pentru tinerii gimnaști.
M-am întrebat mereu ce s-ar fi întâmplat dacă tehnologia actuală ar fi existat pe vremea ei. Ar fi reușit să obțină mai multe note de 10?
E fantastic că după atâția ani, Nadia rămâne un simbol al excelenței. Cred că ar trebui să ne inspirăm mai mult din povestea ei, nu doar în sport, ci și în viață.
Am citit recent că unii spun că performanțele ei au fost influențate de antrenori extraordinari sau chiar de o tehnologie ascunsă la acea vreme. Ce părere aveți despre aceste teorii?
Sunt curioasă cum vede ea evoluția gimnasticii astăzi comparativ cu perioada ei. Oare îi place stilul contemporan sau preferă clasicul?
Chiar dacă e o mare personalitate, sper ca tinerii să nu uite că munca grea și dedicarea sunt cele care contează cel mai mult. Nadia e doar exemplul perfect pentru asta!