Critica autorităților britanice asupra acțiunilor Franței
Martin Hewitt, șeful frontierei britanice, a exprimat nemulțumirea față de incapacitatea autorităților franceze de a implementa măsuri care să oprească trecerile ilegale cu ambarcațiuni mici. Acesta a declarat că instabilitatea politică din Franța a contribuit la întârzierea aplicării tacticilor necesare pentru a combate utilizarea bărcilor mici în traficarea migranților spre Marea Britanie.
Angajamentele guvernului francez
În iunie, guvernul francez a promis modificarea interpretării legislației maritime pentru a permite interceptarea bărcilor de migranți până la 300 de metri de coastă. Această măsură a fost considerată esențială, având în vedere că numărul traversărilor a depășit 32.000 în acest an. Totuși, poliția franceză a subliniat că nu va acționa fără asigurarea resurselor necesare pentru protecția și instruirea personalului.
Frustrare continuă în rândul oficialilor britanici
Hewitt a menționat că, deși colaborează cu secretarul general francez pentru mare, procesul de implementare a tacticilor maritime rămâne frustrant. El a discutat despre această problemă cu președintele Macron în cadrul unui summit cu prim-ministrul britanic, subliniind impactul instabilității politice din Franța asupra situației.
Decese alarmante în Canalul Mânecii
Decesele din Canalul Mânecii au atins cifre alarmante, cu 82 de victime în 2024, inclusiv 14 copii. De asemenea, alte 20 de persoane sunt considerate decedate în acest an. Aceste tragedii subliniază riscurile pe care și le asumă migranții care încearcă să ajungă în Marea Britanie cu bărci mici.
Schimbări în originea solicitanților de azil
Hewitt a observat o schimbare în originea solicitanților de azil, cu un număr crescut venind din Eritreea, Etiopia, Sudan și Somalia, mulți dintre aceștia încercând să traverseze Canalul fără a plăti, în special în toamna trecută, când decesele au crescut semnificativ.
Resurse limitate pentru gestionarea cererilor de azil
Președintele comitetului, Karen Bradley, a menționat că doar 12 oficiali sunt implicați în programul „unul în, unul afară” pentru reținerea solicitanților de azil din Canal, comparativ cu peste 1.000 de oficiali care lucrau la un acord anterior cu Rwanda.
Concluzie
Complexitatea migrației în Canalul Mânecii evidențiază provocările cu care se confruntă atât Marea Britanie, cât și Franța, subliniind necesitatea unor măsuri eficiente pentru a preveni tragediile și a gestiona fluxurile migratorii în mod adecvat.
Sunt surprins de faptul că autoritățile franceze nu au luat măsuri mai serioase. E clar că situația devine tot mai complicată, iar cei care suferă sunt migranții care riscă viața pe apă.
Mă întreb cât timp va mai continua acest joc al acuzațiilor între Marea Britanie și Franța. Poate ar trebui să colaboreze mai bine pentru a găsi o soluție reală.
E destul de trist să vezi cum două țări europene nu reușesc să ajungă la un acord în privința migrației. Se pare că politicile interne prevalează peste bunul simț.
Îmi pare rău pentru toți acești oameni care încearcă să își caute o viață mai bună. Sper ca guvernele lor să se concentreze pe soluții umane, nu doar pe declarații publice.
Critica lui Martin Hewitt este justificată, dar mi se pare că și Marea Britanie ar trebui să-și examineze propriile politici imigratorii. Nu e simplu deloc!
De ce oare există atât de multe tensiuni între cele două țări? Poate ar fi timpul pentru o abordare comună și unită în fața acestei crize.
Se discută mult despre problema aceasta, dar acțiunile concrete lipsesc cu desăvârșire. Cred că ambele părți trebuie să se implice serios dacă vor cu adevărat rezultate!