Recenzia filmului „Răpirea Arabellei”
Comedia de drumuri „Răpirea Arabellei” (Il rapimento di Arabella) urmărește povestea lui Holly (Benedetta Porcaroli), o tânără cu probleme psihice, care este convinsă de fetița de 7 ani, Arabella (Lucrezia Guglielmino), că aceasta este o versiune mai tânără a ei care necesită ajutor. De fapt, motivul pentru care Arabella fuge de tatăl ei, Oreste (Chris Pine), este că acesta nu i-a cumpărat tacos.
Contextul filmului
Filmul a fost parțial filmat în regiunea Veneto și se încadrează în stilul de comedie pe drumuri apreciat de publicul italian, având premiera în cadrul secțiunii Horizons a Festivalului de Film de la Veneția. Prezența lui Chris Pine, care vorbește italian, ar putea atrage atenția internațională, însă este incert dacă filmul va reuși să capteze și spectatorii din afara Italiei.
Teme și probleme abordate
Transformarea răpirii unui copil într-o farsă ridică probleme etice, mai ales având în vedere că Holly pare să sufere de o boală mintală similară schizofreniei. Actorii principali, Porcaroli și Guglielmino, își demonstrează talentul printr-un timing comic excelent, iar aparițiile unor actori de caracter, precum Eva Robin’s, adaugă farmec filmului, dar aceste elemente nu compensează gravitatea tematicilor abordate.
Intriga principală
În prima parte a filmului, Pine și Arabella sunt prezenți la o ceremonie de premiere, unde fetița, nemulțumită, sabotează evenimentul. Oreste, în loc să o consoleze, îi oferă șoferului limuzinei o sumă de bani pentru a o duce la Taco King, moment în care Arabella fuge. Holly, aflată în apropiere, decide să o ia pe Arabella cu ea, crezând că aceasta este o versiune mai tânără a ei.
Dezvoltarea acțiunii
Povestea lui Holly se conturează pe parcursul filmului, dezvăluind că nu și-a cunoscut tatăl și că a crescut cu o mamă emoțional fragilă, acum decedată. Holly speră să o regăsească pe o fostă profesoară de dans care credea în ea, dar planul ei este lipsit de rațiune, iar călătoria lor este plină de vehicule furate și escrocherii.
Critica filmului
Pe măsură ce filmul avansează, intrigile secundare, cum ar fi interviurile cu un polițist local și întâlnirile cu personaje excentrice, par a fi umplutură lipsită de substanță. Povestea centrală dintre Holly și Arabella ar fi funcționat mai bine ca un scurtmetraj bine structurat, fără scene redundante de călătorie.
Concluzie
„Răpirea Arabellei” reușește să ofere momente amuzante și interpretări remarcabile, însă temele sensibile și desfășurarea lentă a acțiunii pot diminua impactul filmului. Aceasta ridică întrebări despre modul în care subiectele delicate sunt tratate în comedie, provocând o reflecție asupra echilibrului dintre umor și gravitate.
