Recenzia filmului ‘Orfan’
Regizorul László Nemes, cunoscut pentru filmul ‘Fiul lui Saul’, revine cu o dramă emoționantă intitulată ‘Orfan’ (Árva), inspirată din copilăria tatălui său, plasată în Europa Centrală după al Doilea Război Mondial. Aceasta este a treia sa peliculă, după ‘Sunset’, și abordează impactul războiului asupra familiilor, explorând traumele și secretele din trecut care devin mituri.
Sinopsisul filmului
Filmul începe cu un prolog de patru ani după război, când tânărul băiat evreu Andor (interpretat de Tibor Martin Lobbert) este scos dintr-un orfelinat de către mama sa, Klára (Andrea Waskovics). Deși i se spune că este unul dintre norocoși, Andor are dificultăți în a-și reconstrui relația cu mama sa după o lungă separare și are întrebări fără răspuns despre tatăl său, un bărbat despre care știe că a fost deportat.
Acțiunea filmului se desfășoară în 1957, în contextul unei societăți postcomuniste afectate de antisemitism. Andor, acum un adolescent (interpretat de Bojtorján Barabás), devine un băiat rebel care caută informații despre tatăl său, în timp ce mama sa lucrează la un magazin de alimentație. Relațiile familiale sunt tensionate, iar Andor se confruntă cu dificultăți în a-și înțelege identitatea într-o lume plină de prejudecăți și violență.
Teme și dezvoltarea personajelor
Povestea se adâncește în tensiunea dintre Andor și Berend Mihály (Grégory Gadebois), un bărbat care intră în viața lor și care aduce cu sine un conflict emoțional. Berend, care a ajutat-o pe Klára în trecut, devine o figură problematică, iar Andor își dă seama că trebuie să facă față întunericului din interiorul său. Interpretarea actorilor contribuie la complexitatea narativului, cu Berend având o dimensiune mai profundă comparativ cu Andor, care rămâne mai simplist în resentimentele sale.
Aspecte tehnice
Filmul este realizat cu o atenție deosebită la detalii, folosind o cinematografie distinctivă semnată de Mátyás Erdély. ‘Orfan’ este filmat pe peliculă de 35mm, cu un raport de aspect similar cu ‘Fiul lui Saul’. Estetica sa, cu texturi granuloase și culori desaturate, reflectă perspectiva confuză și furioasă a unui băiat de 12 ani.
Concluzie
În ciuda ritmului său uneori lent, ‘Orfan’ reușește să livreze un mesaj profund despre identitate și trauma familială, lăsând spectatorii cu întrebări deschise și o impresie durabilă despre efectele războiului.
