Părinții și legătura emoțională cu obiectele materiale
Persoanele care au un stil de atașament nesigur pot dezvolta o relație strânsă cu obiectele materiale, căutând confort emoțional în amintirile pe care acestea le evocă. Conform unui studiu publicat în Scientific American, părinții care nu pot renunța la lucruri nu sunt neapărat acumulatori, ci păstrători ai unor amintiri prețioase.
Motivul păstrării obiectelor
Părinții care nu pot să arunce nimic, de obicei, nu sunt acumulatori, ci protejează anumite amintiri importante. Aceste obiecte materiale devin un mecanism de coping pentru părinți, ajutându-i să facă față pierderilor emoționale și dorinței de a se simți „necesari”. Aici sunt prezentate 11 amintiri prețioase pe care le protejează:
1. Sentimentul de a fi „necesari”
Mulți părinți suferă de deconectarea naturală care apare atunci când copiii lor devin adulți și își doresc să se simtă din nou „necesari”. Aceștia păstrează amintiri care le reamintesc de perioada în care copiii aveau nevoie de ei.
2. O casă plină
Părinții care păstrează dovezi ale copilăriei copiilor lor, cum ar fi decorurile din camerele lor, adesea suferă din cauza pierderii unei case pline de viață și a timpului petrecut împreună cu copiii.
3. Identitatea parentală
După ce copiii pleacă de acasă, mulți părinți experimentează o criză de identitate, deoarece viața lor a fost centrată în jurul rolului de părinte. Aceștia nu mai știu cine sunt fără copiii lor.
4. Copilăria neîmplinită
Părinții care se confruntă cu traume nerezolvate din copilărie pot întâmpina dificultăți în a se conecta emoțional cu familiile lor. Obiectele păstrate le reamintesc nu doar de copilăria lor, ci și de realizările lor ca părinți.
5. Momente importante din viața copiilor
Obiectele precum rapoartele școlare și costumele de la serbări sunt amintiri valoroase pentru părinți, simbolizând bucuria și mândria trăite în acele momente.
6. Siguranța unei rutine solide
Menținerea unei rutine sănătoase este esențială pentru sănătate. Mulți părinți se agață de amintiri ale rutinelor pe care le aveau cu copiii, în loc să își creeze unele noi.
7. Părinții lor
Păstrarea memorabilia din copilăria lor poate fi un mod de a-și aminti cu drag de propriii părinți, mai ales în contextul pierderii acestora.
8. Dovada că au făcut o treabă bună
Părinții se simt adesea stresați de presiunea de a fi „perfecți” și păstrează amintiri pozitive pentru a-și reaminti că au fost părinți buni.
9. O versiune mai veche a lor înșiși
Odată cu venirea copiilor, părinții își schimbă identitatea. Când copiii pleacă, acest lucru poate fi dezorientant și îi determină să se agațe de amintiri din trecut.
10. Sentimentul de a fi dorit
Părinții doresc să se simtă doriți, iar acest sentiment provine adesea din nevoile copiilor lor. Odată ce copiii pleacă, acest sentiment se poate pierde.
11. O versiune mai veche a relației
După plecarea copiilor, părinții pot simți o pierdere în dinamicile relației de cuplu, mai ales dacă au fost „împreună pentru copii”. Păstrarea lucrurilor copiilor poate fi un mod de a ține legătura cu trecutul.
Concluzie
Părinții care nu pot renunța la obiecte nu sunt neapărat acumulatori, ci păstrători ai unor amintiri valoroase care le aduc confort emoțional și le reamintesc de identitatea lor de părinți. Această legătură cu trecutul poate influența profund modul în care aceștia se adaptează la viața de după plecarea copiilor.
