Viața refugiaților în tabăra Mbera
Mohamed „Momo” Ag Malha, liderul taberei de refugiați Mbera, parcurge zilnic 11 km pentru a verifica starea celor aproximativ 120.000 de refugiați care locuiesc acolo. Această tabără, situată în sud-estul Mauritaniei, a devenit casa lui din 2012, când a fugit din Mali din cauza conflictului Tuareg. Malha a fost refugiat și în 1991, iar amintirile pierderii casei sale îl bântuie constant.
Impactul conflictului asupra refugiaților
Refugiații din Mbera, inclusiv copii născuți în tabără, nu au cunoscut niciodată Mali, ceea ce le cauzează o durere profundă. Conform UNHCR, Mbera a fost inițial concepută pentru câteva mii de persoane, dar acum găzduiește un număr semnificativ mai mare, iar aproximativ 154.000 de refugiați locuiesc în satele din jur.
Provocările umanității și ale ajutoarelor
Refugiații continuă să sosească în fiecare lună, fugind de o insurgență jihadistă care a destabilizat Mali. Organizațiile de ajutor, precum Programul Alimentar Mondial (WFP) și UNICEF, se confruntă cu resurse din ce în ce mai reduse, deoarece donatorii internaționali, inclusiv USAID, au tăiat drastic fondurile în acest an. Aliou Diongue, directorul WFP în Mauritania, a menționat că numărul persoanelor sprijinite lunar a scăzut de la 90.000 la 53.000, iar programele esențiale de nutriție pentru copii și mame au fost suspendate.
Structura taberei și implicarea comunității
Tabăra Mbera dispune de facilități care imită o așezare permanentă, inclusiv o bancă, școli, un market cu peste 500 de magazine și programe sportive. Organizațiile locale, cum ar fi SOS Desert, contribuie la cultivarea produselor și la gestionarea incendiilor; însă, lipsa de fonduri și materiale reprezintă o barieră majoră.
Alimentația și nevoile de bază
Copiii din tabără primesc o masă pe zi, constând în principal din orez și câteva legume. WFP continuă să ofere mese școlare și distribuții de alimente, dar resursele sunt insuficiente pentru a acoperi nevoile tuturor. Recent, au fost primite donații de orez din partea guvernului sud-coreean, dar distribuția rămâne limitată.
Concluzie
Refugiații din Mbera trăiesc în condiții dificile, depinzând de ajutoare umanitare insuficiente, în timp ce visează la întoarcerea în țara lor. Impactul pe termen lung al conflictului și al tăierilor de fonduri va continua să afecteze viețile celor 120.000 de refugiați, subliniind necesitatea urgentă de sprijin și resurse adecvate.
Viața refugiaților pare extrem de grea, dar mă impresionează devotamentul lui Momo. Parcursul zilnic de 11 km pentru a se asigura că toți sunt bine spune multe despre caracterul său. Este admirabil!
Chiar m-a șocat câtă suferință există în taberele acestea, iar orezul simplu nu poate să fie suficient. Ce fac autoritățile internaționale pentru a îmbunătăți condițiile? Mi se pare că ar trebui să acționeze mai repede.
Îmi pun întrebări despre cum reușesc acești oameni să supraviețuiască în astfel de condiții inumane. Chiar dacă ajutoarele sunt minime, oamenii încă speră la un viitor mai bun. E trist și totodată inspirațional.
Într-o lume cu atât de multe resurse, mă întreb de ce nu se găsesc soluții rapide pentru crizele umanității. Cât timp vor mai fi ignorate nevoile acestor refugiați? Ar trebui să ne pese mai mult!