Cercetări recente despre Cartea lui Kells
Cartea lui Kells, un manuscris medieval cunoscut, ar fi fost creată acum 1.200 de ani în estul Scoției, în zona pictică, nu pe insula Iona. Această lucrare iluminată conține cele patru Evanghelii ale lui Matei, Marcu, Luca și Ioan. Până acum, s-a crezut că a fost începută la sfârșitul secolului al VIII-lea în mănăstirea de pe Iona, fiind ulterior dusă în secolul al IX-lea la mănăstirea din Kells, comitatul Meath, Irlanda, după un raid viking. Manuscrisul se află la Trinity College Dublin din secolul al XVII-lea.
Descoperirile dr. Victoria Whitworth
Dr. Victoria Whitworth, care urmează să publice dovezi într-o carte viitoare, susține că pictii erau artiști deosebiți, cunoscuți pentru sculpturile creștine sofisticate, dar nu a supraviețuit niciun manuscris pictic. Dacă Cartea lui Kells a fost realizată în Pictland, acest lucru ar schimba semnificativ înțelegerea noastră despre Scoția medievală timpurie. Whitworth consideră că o mănăstire din Portmahomack, Easter Ross, este cel mai probabil loc de creație al manuscrisului, având în vedere că monahii de acolo fabricau pergament și realizau sculpturi elaborate, similare cu cele din Kells.
Importanța temporală a mănăstirii Kells
Deși mănăstirea Kells a fost fondată în anul 807, aceasta nu a devenit un centru important până în secolul IX, ceea ce ar face improbabil ca Cartea lui Kells să fi fost realizată acolo. Portmahomack a prosperat între anii 700 și 800 și a fost distrusă de un incendiu, posibil cauzat de un raid viking.
Legătura între sculptura de piatră și manuscris
Whitworth a subliniat descoperirea unei dalte fine în atelierul de pergament al monahilor, sugerând o legătură strânsă între realizarea cărților și sculptura în piatră. O sculptură de piatră din Muzeele Naționale din Scoția, cu o inscripție latină similară cu textul din Cartea lui Kells, este considerată cea mai elaborată piesă sculptată din perioada medievală timpurie din Insulele Britanice. Arta din Cartea lui Kells se distinge prin inventivitate și imprevizibilitate, spre deosebire de sculptura de piatră de pe Iona.
Contextul istoric și influențele artistice
Descoperirea Portmahomack ca sit al unei mari mănăstiri pictice a avut loc în anii 1990, prin excavații arheologice. Anterior, cercetătorii au sugerat asemănări între scrisul din Cartea lui Kells și cel al manuscriselor de la Lindisfarne, dar nu existau dovezi de mănăstiri pictice legate de acestea. Pictii au fost percepuți mult timp ca fiind izolați și înapoiați, dar arheologia a arătat că Portmahomack era un centru cultural avansat, orientat spre cărți.
Concluzie
Cartea lui Kells ar putea fi reevaluată ca un manuscris cu caracteristici pictice, oferind o nouă perspectivă asupra artei și culturii din Scoția medievală timpurie și subliniind importanța Pictland-ului în dezvoltarea literaturii și artei creștine din acea perioadă.
Chiar și după atâția ani, povestea Cărții lui Kells continuă să ne surprindă! Mă întreb ce alte mistere mai ascunde istoria acestei opere de artă. Dacă într-adevăr a fost creată în estul Scoției, asta ar putea schimba complet perspectiva asupra influențelor culturale din acea perioadă.
E fascinant cum studiile recente pot schimba percepția asupra unor opere atât de iconice. Mă întreb ce alte descoperiri ne-ar putea surprinde în legătură cu istoria Cărții lui Kells. E clar că cercetarea continuă să ne ofere perspective noi, dar ce știm de fapt despre originile sale?
Chiar dacă este fascinant să aflăm noi detalii despre Cartea lui Kells, mă întreb cât de multe din aceste studii sunt cu adevărat concludente. De-a lungul timpului, au existat atât de multe teorii contradictorii încât pare greu de crezut că vom ajunge vreodată la o concluzie clară. Poate că mai degrabă ar trebui să ne bucurăm de frumusețea ei și să lăsăm istoria să-și urmeze cursul.