Nașteri în sălbăticie
În munții Pir Panjal, Fatima Deader a simțit primele dureri ale nașterii în timpul unei migrații de 215 km, de la Rajouri în Jammu către pășunile din Kashmir. La 23 de ani, aproape de termen, călătorea pe cal, crezând că disconfortul resimțit era doar oboseală. Cu doar mama ei și o moașă, Saira Begum, alături, a născut într-un cort umed, continuând să călărească cu bebelușul legat de cal, pe trasee care străbat păduri populate de tigri și urși.
Condiții dificile pentru femeile gravide
Pasajul Pir Panjal, cunoscut și sub numele de Peer Ki Gali, leagă regiunile Jammu și valea Kashmirului, fiind parcurs anual de aproape un milion de ciobani nomazi Gujjar și Bakarwal. Femeile însărcinate se confruntă cu condiții dificile, adesea dormind în corturi pe teren umed. Nașterile au loc în condiții precare, sub copaci, lângă râuri sau în adăposturi din pădure, multe femei născând fără o alimentație adecvată și ajungând la spitale epuizate, anemice sau infectate.
Experiențe personale
Fozia Choudhary, care a născut la 16 ani în 2016, a fost căsătorită la 14 ani. Având o alimentație insuficientă, a ajuns la spital în stare critică, necesitând o transfuzie de sânge, medicii fiind șocați de starea ei.
Rolul moașelor tradiționale
Supraviețuirea femeilor în aceste condiții extrem de dificile depinde adesea de moașele tradiționale. Saira Begum, în vârstă de 63 de ani, a relatat despre pierderi de sânge atât de mari încât uneori nu reușesc să salveze mama. Ea a menționat cazul unei femei, Gulnaz, care a decedat în 2021 din cauza lipsei de resurse și a distanței până la spital.
Statistici despre mortalitatea maternă
Conform unui studiu guvernamental din 2022, raportul mortalității materne în Jammu și Kashmir este de 46 de decese la 100.000 de nașteri vii, mai bun decât media națională a Indiei. Totuși, aceste cifre nu reflectă experiențele femeilor nomade, care rareori ajung la spitale. Dr. Mushtaq Wani, cercetător în sănătate publică, a subliniat că statisticile sunt bazate pe nașterile din spitale.
Provocările sistemului de sănătate
Un oficial guvernamental a recunoscut că personalul insuficient, finanțarea limitată și terenul accidentat îngreunează accesul la îngrijiri medicale. Medicii din spitalele de district confirmă că multe femei ajung după ce au parcurs 10-15 km în travaliu, adesea prea târziu pentru a preveni complicațiile. Anemia severă, infecțiile și travaliul obstrucționat sunt frecvente.
Context internațional și soluții
Povestea femeilor din Kashmir nu este unică; organizații internaționale precum UNFPA observă probleme similare în rândul femeilor pastorale din alte țări. Proiecte pilot în Mongolia, Etiopia și Somalia au încercat să abordeze lipsa resurselor pentru femeile nomade prin clinici mobile care oferă îngrijiri preventive și servicii esențiale de sănătate.
Concluzie
Femeile nomade din Kashmir se confruntă cu provocări uriașe în timpul nașterii, iar lipsa accesului la servicii medicale adecvate le pune viața în pericol. Fără intervenții și resurse corespunzătoare, aceste realități riscă să se repete, continuând să afecteze sănătatea maternă în comunitățile izolate.
Este impresionant cum aceste mame reușesc să aducă pe lume copiii în condiții atât de dificile. Mă întreb cum își asigură accesul la ajutor medical în caz de urgență.
Chiar dacă nașterile în natură pot părea romantice, nu cred că e o alegere sigură pentru toate femeile. S-ar putea să fie o experiență traumatică fără suportul adecvat.
M-a surprins cât de lung este drumul pe care trebuie să-l parcurgă! În zilele noastre, cu atâtea resurse disponibile, pare un risc inutil să nască într-un loc atât de izolat.
Cine știe câte povești neștiute se ascund în spatele acestor nașteri? Poate ar trebui să ne uităm mai atent la tradițiile și obiceiurile lor.
E fascinant cum stilul de viață al oamenilor din Kashmir le influențează deciziile legate de maternitate. Cred că este important ca astfel de subiecte să fie discutate mai des pentru a înțelege diversitatea experiențelor umane.
Pe lângă frumusețea naturii, există și riscuri mari implicate în nașterea în sălbăticie. Ce se întâmplă când lucrurile nu merg conform planului? Ar trebui autoritățile locale să intervină mai mult?