Cererea grupurilor pentru drepturile omului
Un grup format din cincisprezece organizații pentru drepturile omului din Franța și Marea Britanie solicită suspendarea tratatului controversat „unul intră, unul iese”, într-o acțiune legală demarată în Franța. Acest acord, semnat în iulie de Regatul Unit și Franța, prevede ca un solicitant de azil care ajunge în Regatul Unit din Franța cu o barcă mică să fie trimis înapoi în Franța, în schimbul unei alte persoane selectate din Franța care va veni în Regatul Unit.
Detaliile provocării legale
Printre susținătorii provocării se numără organizații precum Utopia 56, Auberge des Migrants, Secours Catholique și Doctors of the World. Lionel Crusoé, avocatul francez care conduce provocarea, a declarat: „Am depus un apel la Consiliul de Stat împotriva decretului de publicare a acordului franco-britanic. Contestăm măsurile de readmisie prevăzute în acest acord. Aceste măsuri nu oferă suficiente garanții pentru a ține cont de situația specifică a exilaților. În plus, abordarea ‘unul la unul’ pare extrem de discutabilă și nu respectă suficient principiul demnității umane.”
Condițiile de tratament ale solicitanților de azil
Crusoé a subliniat că parte din caz se bazează pe faptul că condițiile încalcă constituția franceză, menționând că, înainte ca tratatul să intre în vigoare, un proiect de lege pentru ratificarea acestuia ar fi trebuit să fie supus Parlamentului francez, care nu a reușit să examineze tratatul.
Provocarea apare în contextul în care douăzeci și cinci de solicitanți de azil returnați în Franța, conform termenilor tratatului, au redactat o declarație comună despre situația lor, menționând condițiile extrem de dificile și nesigure în care trăiesc în Franța.
Situația solicitanților de azil
Un număr de douăzeci și șase de solicitanți de azil au fost până acum trimiși înapoi în Franța. Aceștia au fugit din diverse zone de conflict, inclusiv Eritreea și Iran, iar mulți dintre ei sunt adolescenți sau tineri în vârstă de douăzeci de ani. Ei afirmă că au fost amprentați în Franța pentru a fi deportați în alte țări din UE, conform Convenției Dublin, care permite unei țări din UE să trimită solicitanți de azil înapoi în alte țări prin care au trecut anterior. După Brexit, Regatul Unit nu mai avea acces la acest mecanism; însă, datorită noului tratat, Downing Street are acum acces indirect.
Problemele ridicate de solicitanți
Declarația comună a solicitanților de azil returnați subliniază: „Scriem pentru a atrage urgent atenția asupra condițiilor extrem de dificile și nesigure în care trăim. Guvernul britanic ne-a trimis departe, iar țara în care ne-am întors nu ne-a oferit drepturi, sprijin sau protecție.” Aceștia menționează cazarea inadecvată și nesigură, lipsa accesului la asistență medicală corespunzătoare, inclusiv pentru supraviețuitorii torturii, hrana insuficientă și separarea de familiile din Regatul Unit.
Reacția autorităților britanice
Un purtător de cuvânt al Ministerului de Interne britanic a declarat: „Cei care sosesc în Regatul Unit cu bărci mici ilegal vor fi acum reținuți și returnați, datorită acordului. Nu ne cerem scuze pentru combaterea migrației ilegale și asigurarea frontierelor noastre.” Surse din cadrul Ministerului de Interne au adăugat că cei returnați în Franța au fost procesați conform procedurilor de imigrație franceze și că baza legală pentru acordul „unul intră, unul iese” a fost convenită cu Franța și Comisia Europeană pentru a asigura conformitatea cu legislația națională, europeană și internațională.
Concluzie
Provocarea legală împotriva tratatului „unul intră, unul iese” de către organizațiile pentru drepturile omului subliniază tensiunea dintre politicile de migrație și respectarea drepturilor fundamentale ale solicitanților de azil, având potențiale implicații semnificative pentru viitorul acestui acord și pentru tratamentul exilaților în Europa.
Cred că este timpul ca Franța să-și asume responsabilitatea în privința drepturilor omului. Tratatele acestea sunt adesea făcute fără a lua în considerare impactul asupra oamenilor reali. Sper să se facă ceva concret pentru a schimba situația.
E greu de crezut că astfel de tratate pot exista în 2023. Cum poate o țară să se comporte atât de insensibil față de nevoile refugiaților? E nevoie urgentă de reforme și mai mult respect pentru drepturile fundamentale ale fiecăruia.
Sunt curios ce va face guvernul francez acum. Se pare că aceste organizații fac un lucru bun, dar mă întreb dacă vor avea cu adevărat succes. Ar trebui să existe mai multe voci care să susțină această cauză!