Viața sub asediu la El Fasher
Mariam Abdelghaffa, o femeie de 75 de ani, își apără orașul natal, El Fasher, din Sudan, în mijlocul unui conflict violent. Pe 11 august, ea se afla într-un tranșeu, pregătindu-se pentru un atac al forțelor paramilitare Rapid Support Forces (RSF), care au folosit rachete și drone sinucigașe. În urma unei explozii, Abdelghaffa a fost grav rănită și a avut nevoie de transport medical de urgență, deoarece ambulanțele din oraș nu aveau combustibil de luni de zile.
Contextul conflictului din Sudan
Conflictul din Sudan a izbucnit pe 15 aprilie 2023, dintr-o luptă de putere între forțele armate sudaneze, loiale generalului Abdel Fattah al-Burhan, și RSF, conduse de generalul Mohamed Hamdan Dagalo (Hemedti). RSF a fost creată inițial ca o milizie de contrainsurgență, având legături cu atrocități din trecut. Acest conflict a dus la o criză umanitară severă, cu peste 10 milioane de persoane deplasate intern și 4 milioane fugind în țările vecine, afectând în mod special Ciad și Sudanul de Sud.
Femeile pe front
Sara Bakhit, o mamă singură de 43 de ani, a devenit o figură legendară în El Fasher, supraviețuind la peste 150 de bătălii. Ea conduce o unitate de apărare împotriva RSF, luptând pentru protecția familiei sale. În 2024, orașul a fost sub asediu timp de 500 de zile, iar în mai, ONU a avertizat că se află pe marginea foametei. Deși RSF a încercat să preia controlul orașului, apărătorii săi, inclusiv Abdelghaffa și Bakhit, au reușit să reziste.
Criza umanitară și lipsa asistenței
Asistența umanitară nu a mai ajuns în El Fasher de 18 luni, în ciuda apelurilor internaționale. Surse din cadrul ONU sugerează că Emiratele Arabe Unite au intervenit pentru a bloca ajutoarele, iar sute de copii au murit de foame în oraș. Oficialii americani și cei ai ONU au încercat să convingă EAU să permită o pauză în lupte pentru a permite ajutoare, însă fără succes.
Atacuri repetate și strategii de apărare
Atacurile RSF s-au intensificat, având ca scop capturarea orașului. Abdelghaffa, care a fost martoră la ororile genocidului din trecut, s-a alăturat apărării orașului. Deși resursele și medicamentele sunt limitate, Bakhit și Abdelghaffa continuă să lupte. Situația devine din ce în ce mai disperată, cu majoritatea alimentelor epuizate, iar comunitatea supraviețuiește cu greu.
Intervenția internațională și lipsa de acțiune
Consiliul de Securitate al ONU a convocat ședințe pentru a atrage atenția asupra crizei, dar fără rezultate semnificative. Deși oficialii din SUA și Marea Britanie au cerut acțiuni urgente, EAU continuă să blocheze ajutoarele, prioritizându-și propriile interese economice. La 11 august, RSF a atacat din nou, provocând multiple victime printre civili.
Concluzie
El Fasher rămâne asediat, iar apărarea orașului se află în pericol pe măsură ce resursele se epuizează. Femei precum Mariam Abdelghaffa și Sara Bakhit simbolizează curajul și reziliența în fața adversității, dar situația devine din ce în ce mai complicată, iar comunitatea internațională pare neputincioasă în fața acestei crize umanitare devastatoare.
Nu pot să cred că oamenii trebuie să trăiască în asemenea condiții. Povestea lui Mariam este cu adevărat emoționantă și ne arată cât de mult suferă cei din zonele de conflict. Este trist că aceste lucruri nu primesc suficientă atenție internațională.
Viața sub asediu pare un coșmar fără sfârșit pentru locuitorii din El Fasher. Ce mă frământă cel mai mult este cum putem ajuta efectiv aceste comunități vulnerabile? Cred că e timpul ca lumea să acționeze, nu doar să citească despre problemele lor.
M-ar interesa foarte mult să aflu ce soluții există pentru a sprijini orașul acesta în criză. În plus, m-aș întreba dacă autoritățile sudaneze chiar fac ceva sau sunt complet nepăsătoare la suferința oamenilor. Sper ca povestea lui Mariam să inspire mai mulți oameni să se implice!