Riscurile plantării copacilor greșiți
Anumiți copaci pot afecta negativ structura unei locuințe din cauza rădăcinilor invazive, creșterii rapide și coroanei extinse. Rădăcinile unor specii, cum ar fi plopul, salcia și arțarul argintiu, se extind pe suprafețe mari în căutarea apei și a nutrienților, putând provoca fisuri în fundație și dezechilibre structurale. Experții recomandă ca acești arbori să fie plantați la o distanță de cel puțin 15-20 de metri de clădiri pentru a evita pagubele costisitoare.
Pericolele coroanei copacilor
Coroana unor arbori, precum nucul, stejarul și castanul, poate constitui un alt risc. Aceste specii cresc foarte mari și dezvoltă ramuri groase care pot atinge acoperișul sau pereții casei. În condiții de vânt puternic sau furtuni, ramurile se pot rupe, provocând daune acoperișului și fațadei clădirii. De asemenea, umbra excesivă generată de acești copaci poate împiedica uscarea corectă a pereților, favorizând apariția mucegaiului și igrasiei. Este recomandată toaletarea regulată a arborilor mari și plantarea lor la o distanță considerabilă de locuință.
Afectarea instalațiilor subterane
Rădăcinile unor specii, cum ar fi salcia, arțarul argintiu sau teiul, pot afecta grav conductele de apă și canalizare. Acestea sunt atrase de umezeală și pot pătrunde în țevi prin fisuri, provocând blocaje și avarii costisitoare. Specii precum salcâmul sau platanul, datorită ritmului lor rapid de creștere, pot reprezenta, de asemenea, un risc pentru sistemele subterane.
Alegerea copacilor prietenoși cu mediul construit
Experții recomandă alegerea unor arbori care nu au rădăcini invazive și nu cresc exagerat de mari. Specii precum arțarul japonez, magnolia sau unele specii ornamentale de cireș sunt considerate mai sigure pentru plantare în apropierea locuințelor. Este esențial ca fiecare plantare să ia în considerare dimensiunea maximă a arborelui la maturitate, pentru a calcula o distanță sigură față de clădiri.
Concluzie
Alegerea corectă a copacilor de plantat în apropierea locuinței este crucială pentru evitarea pagubelor structurale și a costurilor de reparație. Rădăcinile invazive și ramurile masive pot transforma un arbore aparent inofensiv într-o sursă majoră de probleme. O planificare atentă poate preveni cheltuieli neprevăzute și situații dificile.
