Introducere în viața Sfintei Cuvioase Eufrosina
Sfânta Cuvioasă Eufrosina a trăit în Alexandria în perioada împăratului Teodosie cel Mic, în secolul al V-lea. A fost născută din rugăciunile părinților ei, care au primit binecuvântarea de a avea copii după o lungă așteptare. La 12 ani, Eufrosina a rămas orfană de mamă, fiind îngrijită de tatăl său, Pafnutie.
Viața monahală
La 18 ani, Eufrosina, dorind să evite căsătoria, a părăsit în taină casa părintească, îmbrăcând haine bărbătești pentru a se alătura unei mănăstiri de monahi. Starețul mănăstirii a acceptat-o și a pus-o sub îndrumarea părintelui Agapit. În această mănăstire, Sfânta Eufrosina a trăit timp de 38 de ani, ducând o viață duhovnicească îmbunătățită, fără ca cineva să știe că este femeie.
Întâlnirea cu tatăl ei
Într-un mod minunat, tatăl Sfintei, Pafnutie, a venit la mănăstire pentru a primi sfaturi duhovnicești, în perioada în care Eufrosina se apropia de sfârșitul vieții. Starețul l-a îndrumat către cuvioasă, care, cunoscută sub numele de monahul Smaragd, a recunoscut în el pe tatăl său. Eufrosina l-a încurajat să nu deznădăjduiască, asigurându-l că își va revedea fiica.
Revelarea identității
Când Pafnutie a revenit la mănăstire după trei zile, a găsit-o pe Eufrosina pe patul de moarte. Atunci, ea i-a mărturisit că este fiica sa. Impactul acestei întâlniri a fost profund pentru Pafnutie, care, după moartea fiicei sale, a decis să îmbrace haina monahală, trăind în mănăstire până la finalul vieții sale.
Pomenirea Sfinților în aceeași zi
Pe 25 septembrie, se face pomenirea Sfântului Serghie de Radonej, unul dintre cei mai cunoscuți sfinți ruși, considerat ctitor al monahismului isihast rus. De asemenea, în această zi se pomenesc și Sfinții Mucenici Pafnutie Egipteanul, Pafnutie anahoretul, și Sfinții Mucenici Pavel și Tatis, împreună cu fiii lor.
Concluzie
Viața Sfintei Cuvioase Eufrosina este un exemplu de curaj și devotament în credință, inspirând generații de credincioși prin alegerile sale de a trăi în ascetism și dedicare față de Dumnezeu, chiar și în fața dificultăților personale.
