Omagierea Sfinților Ierarhi
Astăzi, 30 august, ne aducem aminte de contribuțiile semnificative ale celor trei mari sfinți ierarhi la dezvoltarea Bisericii Ortodoxe și la apărarea credinței ortodoxe.
Sfântul Varlaam, Mitropolit al Moldovei
Sfântul Varlaam, născut Vasile în jurul anului 1590, a fost mitropolit al Moldovei între 1632 și 1653. Provenind din familia Moțoc, a intrat în monahism la Schitul Zosim, unde a învățat limba slavonă și greacă. Călugărit la Mănăstirea Secu, a devenit egumen și arhimandrit.
În 1632, în timpul domniei voievodului Alexandru Iliaș, a fost numit mitropolit, înlocuindu-l pe Atanasie. Cu sprijinul mitropolitului Petru Movilă al Kievului, a înființat prima tipografie românească din Moldova în 1640, la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași, și a organizat Sinodul de la Iași din 1642, care a aprobat Mărturisirea de credință a lui Petru Movilă. În 1639, a fost propus ca unul dintre candidații pentru scaunul de patriarh ecumenic al Constantinopolului. A tradus lucrarea „Scara” a Sfântului Ioan Scărarul, una dintre primele opere patristice în limba română. A renunțat la funcția de mitropolit în 1653 și s-a retras la Mănăstirea Secu, unde a trăit până în 1657.
Cuviosul Ioan, Episcopul Romanului
Cuviosul Ioan s-a născut în ținutul Putnei și a intrat în monahism la Mănăstirea Râșca. A fost egumen la Mănăstirea „Sfântul Ierarh Nicolae” din Cetatea Neamț (până în 1665) și apoi la Secu (1666-1667). A păstorit ca episcop la Huși (1667-1674) și la Roman (1674-1685), având o colaborare strânsă cu mitropolitul Dosoftei al Moldovei. A decedat în 1685 și a fost înmormântat lângă biserica de la Mănăstirea Secu.
Sfântul Ierarh Alexandru, Patriarh al Constantinopolului
Sfântul Ierarh Alexandru a fost patriarh al Constantinopolului în timpul împăratului Constantin cel Mare (306-337). A luptat împotriva ereziei ariene, care susținea inferioritatea Fiului față de Tatăl, și a participat la Sinodul I ecumenic, unde a formulat răspunsul ortodox împotriva acestei erezii, stabilind că esența Fiului este identică cu cea a Tatălui. După Sinod, a refuzat să-l primească pe Arie, rugându-se lui Dumnezeu să-l ia pe acesta din viață. Erezia ariană a fost combătută cu fermitate de el și de alți episcopi, asigurând astfel continuitatea credinței ortodoxe în Biserică.
Concluzie
Astăzi, omagiem contribuțiile celor trei mari sfinți ierarhi, care au influențat profund spiritualitatea și cultura românească, asigurând astfel continuitatea credinței ortodoxe.
