Sfântul Varlaam, Mitropolit al Moldovei
Sfântul Varlaam a fost mitropolit al Moldovei între anii 1632-1653. Născut în jurul anului 1590, cu numele de botez Vasile, provenea din familia Moțoc, o familie de răzeși. A intrat în monahism la Schitul Zosim de pe valea pârâului Secu, unde a învățat limba slavonă și greacă. A fost călugărit cu numele de Varlaam la Mănăstirea Secu, unde a devenit egumen și arhimandrit.
În anul 1632, în timpul domniei voievodului Alexandru Iliaș, a fost ales mitropolit al Moldovei, înlocuindu-l pe Atanasie. Cu sprijinul mitropolitului Petru Movilă al Kievului, a înființat prima tipografie românească din Moldova în 1640, la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași. A organizat Sinodul de la Iași din 1642, care a aprobat Mărturisirea de credință a lui Petru Movilă. În 1639, a fost propus ca unul dintre candidații pentru scaunul de patriarh ecumenic al Constantinopolului.
Varlaam a tradus lucrarea „Scara” a Sfântului Ioan Scărarul, una dintre primele opere patristice traduse în limba română. A renunțat la funcția de mitropolit în 1653, retrăgându-se la Mănăstirea Secu, unde a trăit până în 1657.
Cuviosul Ioan, Episcopul Romanului
Cuviosul Ioan s-a născut în ținutul Putnei și a intrat în monahism la Mănăstirea Râșca. A fost egumen la Mănăstirea „Sfântul Ierarh Nicolae” din Cetatea Neamț (până în 1665) și apoi la Secu (1666-1667). A păstorit ca episcop la Huși (1667-1674) și la Roman (1674-1685), fiind un colaborator apropiat al mitropolitului Dosoftei al Moldovei. A decedat în 1685 și a fost înmormântat lângă biserica de la Mănăstirea Secu.
Sfântul Ierarh Alexandru, Patriarh al Constantinopolului
Sfântul Ierarh Alexandru a fost patriarh al Constantinopolului în timpul împăratului Constantin cel Mare (306-337). A luptat împotriva ereziei ariene, care susținea inferioritatea Fiului față de Tatăl. A participat la Sinodul I ecumenic, formulând răspunsul ortodox împotriva ereziei ariene, stabilind că esența Fiului este identică cu a Tatălui.
După Sinod, Sfântul Alexandru a refuzat să-l primească pe Arie, un lider al ereziei, la Sfintele Taine, rugându-se lui Dumnezeu să-l ia pe acesta din viață. Erezia ariană a fost combătută cu fermitate de către el și alți episcopi, asigurându-se astfel continuitatea credinței ortodoxe în Biserică.
Concluzie
Celebrând astăzi, 30 august, cei trei mari sfinți ierarhi, ne reamintim de contribuțiile lor semnificative la dezvoltarea Bisericii Ortodoxe și la apărarea credinței ortodoxe, influențând profund spiritualitatea și cultura românească.
