Memoria Sfântului Cuvios Moise Etiopianul
Pe 28 august, Biserica Ortodoxă sărbătorește Sfântul Cuvios Moise Etiopianul, un important Părinte al pustiei Egiptului, cunoscut și sub numele de Avva Moise Arapul. Viața sa tumultoasă a început ca tâlhar renumit, dar a fost transformată prin credință.
Viața timpurie
Originar din Etiopia, Moise a fost sclav și, din cauza comportamentului său violent, a fost alungat de stăpânul său. S-a alăturat unei bande de tâlhari, unde a devenit căpetenie și și-a construit o reputație teribilă. Întoarcerea sa la credință este un exemplu convingător al milostivirii divine, care îi transformă pe păcătoși în drepți prin pocăință.
Viața monahală
După o perioadă de nevoințe în pustie, Moise a fost hirotonit preot printr-o descoperire divină. A acumulat 75 de ucenici și a dus o viață de asceză, depășind mulți dintre marii Părinți ai pustiei. A fost martorul invaziei arabilor asupra schitului său și, în ciuda sfaturilor de a fugi, a ales să rămână, conform cuvintelor lui Hristos: „Cel ce ridică sabia, de sabie va muri.” A fost ucis de invadatori, devenind astfel mucenic.
Moștenirea spirituală
Moise Etiopianul este un exemplu de pocăință autentică, trecând de la statutul de tâlhar la cel de sfânt. Moartea sa a fost o culminare a dedicării sale față de Dumnezeu, deschizându-i porțile Raiului. Transformarea sa subliniază puterea iertării divine și a schimbării interioare.
Memoria Sfântului Iosif Isihastul
În aceeași zi, 28 august, se comemorează și Sfântul Cuvios Iosif Isihastul, născut în 1898 în Insula Paros, Grecia. Orfan de mic, a lucrat în portul Pireu și s-a înrolat în armată. La 23 de ani, a venit la Muntele Athos, căutând un mentor spiritual, și a început o viață de nevoință.
Realizări și moarte
În 1938, Iosif a construit un paraclis și chilii într-un loc izolat. Deși a avut probleme de sănătate, a continuat nevoințele. A murit pe 28 august 1959, lăsând în urmă daruri duhovnicești precum vederea luminii divine și cunoștința gândurilor, iar rămășițele sale au răspândit o bună mireasmă, confirmând sfințenia sa.
Concluzie
Comemorarea acestor sfinți pe 28 august subliniază importanța pocăinței și a dedicării în viața spirituală, inspirând credincioșii să aspire la o transformare similară prin credință și nevoință.
