Memoria Sfântului Cuvios Moise Etiopianul
În tradiția ortodoxă, pe 28 august se sărbătorește Sfântul Cuvios Moise Etiopianul, un important Părinte al pustiei Egiptului. Cunoscut și sub numele de Avva Moise Arapul, acesta a avut o viață tumultoasă, fiind în tinerețe un tâlhar renumit pentru faptele sale rele.
Viața timpurie și întoarcerea la credință
De neam etiopian și cu o față neagră, Moise a fost sclav, dar a fost gonit de stăpânul său din cauza obiceiurilor sale violente. S-a alăturat unei bande de tâlhari, devenind căpetenie și având o reputație temută. Însă, întoarcerea sa la credință a fost remarcabilă. Aceasta este o parte a vieții lui menționată pentru a evidenția milostivirea lui Dumnezeu, care transformă păcătoșii în drepți prin pocăință.
Viața monahală și realizările
După o perioadă de nevoințe în pustie, Sfântul Moise a fost hirotonit preot printr-o descoperire divină. A adunat 75 de ucenici și a trăit o viață de asceză exemplară, depășind în râvnă mulți dintre marii părinți ai pustiei. A fost martorul năvălirii arabilor asupra schitului său și, în ciuda sfaturilor de a fugi, a ales să rămână, conform cuvintelor lui Hristos: „Cel ce ridică sabia, de sabie va muri.” A fost ucis de invadatori, devenind astfel mucenic.
Moștenirea spirituală
Moise Etiopianul este un exemplu de pocăință autentică, care, dintr-un tâlhar, a devenit un sfânt. Moartea sa a fost o culminare a vieții sale dedicate lui Dumnezeu, deschizându-i porțile Raiului. Această transformare subliniază puterea iertării divine și a schimbării interioare.
Memoria Sfântului Iosif Isihastul
Pe 28 august se comemorează și Sfântul Cuvios Iosif Isihastul, născut în 1898 în Insula Paros, Grecia. Orfan de mic, Iosif a lucrat în portul Pireu și, ulterior, s-a înrolat în armată. La 23 de ani, a venit la Muntele Athos, căutând un mentor spiritual. După întâlniri cu monahi, a găsit un stareț și a început o viață de nevoință în colibe sărăcăcioase.
Realizări și moarte
În 1938, a construit un paraclis și chilii într-un loc izolat. Deși a avut probleme de sănătate, a continuat nevoințele. A murit pe 28 august 1959, lăsând în urmă daruri duhovnicești precum vederea luminii divine și cunoștința gândurilor. Rămășițele sale au răspândit o bună mireasmă, confirmând sfințenia sa.
Concluzie
Comemorarea acestor sfinți pe 28 august subliniază importanța pocăinței și a dedicării în viața spirituală, inspirând credincioșii să aspire la o transformare similară prin credință și nevoință.
