Inspirația din muzică
Regizorul și scenaristul David Jovanović, în vârstă de 29 de ani, a folosit ca sursă de inspirație pentru filmul său de debut, „Sun Never Again”, melodia folk „Ballad of Hollis Brown” a lui Bob Dylan, din 1964. Aceasta descrie dificultățile unui fermier din Dakota de Sud, confruntat cu sărăcia, foamea și poluarea terenului său. Jovanović a fost impresionat în special de versiunea realizată de David Lynch pe albumul său din 2013, „The Big Dream”, care l-a determinat să transforme versurile lui Dylan într-o poveste narativă.
Explorarea realității prin surrealism
„Cântecul vorbește despre un tată care trăiește într-un loc surreal, unde aerul este poluat, apa este neagră și coyotii cântă noaptea. Acestea erau imaginile care m-au inspirat, deoarece voiam să explorez cum ai putea supraviețui într-un astfel de loc”, a explicat Jovanović. Împreună cu co-scenaristul său, Đorđe Kosić, a vizitat casa bunicii sale într-un sat minier din Serbia, realizând că surrealismul melodiei era, de fapt, o realitate pentru oamenii de acolo.
Povestea filmului
„Sun Never Again” îmbină elemente de coming-of-age cu un portret realist al unui sat aflat la marginea unei mine de cărbune care poluează regiunea. Povestea este spusă prin ochii unui băiat tânăr, Dule (Rastko Racić), al cărui tată, Vid (Dušan Jović), este unul dintre ultimii care refuză să-și vândă casa de familie, în ciuda faptului că majoritatea locuitorilor au părăsit zona.
Dilemele locuitorilor
„Pentru cei care nu au trăit într-un oraș minier, pare o alegere ușoară: nu vrei să rămâi într-un loc poluat unde toată lumea va muri”, a spus Jovanović. Dar conversațiile cu sătenii au arătat că mina era acolo de când s-au născut. Mulți dintre ei credeau că va fi închisă în curând, simțindu-se ca broaștele în apă clocotită. Plecarea nu este o decizie simplă, deoarece ar însemna abandonarea a tot ceea ce au construit.
Estetica filmului
Regizorul surprinde desolarea și suferința orașului prin imagini de realism magic, amestecate cu iconografie religioasă, arătând cum un astfel de loc poate părea totuși fascinant pentru un băiat care a crescut acolo. Deși Vid refuză să plece și uneori coboară în stări de ebrietate, Dule își observă tatăl cu o uimire de vis, o uimire pe care Jovanović a realizat că provine din propria sa perspectivă de copil.
Colaborarea cu comunitatea locală
Pentru a crea aspectul distinctiv al filmului, Jovanović și directorul de imagine Mladen Teofilović s-au inspirat din lucrările fotografilor cehi legendari, precum Josef Sudek și Josef Koudelka, dar și din filmul „There Will Be Blood” al lui Paul Thomas Anderson. Jovanović a comentat că a studiat cum iluminarea și mișcările camerei au fost folosite pentru a obține o abordare naturalistă.
Echipa de filmare a colaborat cu localnicii, care au fost atât membri ai distribuției, cât și ajutoare în diferite aspecte ale producției. Jovanović a subliniat că aceștia au fost cheia realizării filmului, săpând morminte, aducând noroi în case și gătind pentru echipă. La premiera filmului, sătenii i-au spus că au fost recunoscători că au fost văzuți și auziți, iar în timpul celor trei luni de filmare, au reușit să evadeze într-o altă lume.
Concluzie
„Sun Never Again” nu doar că oferă o poveste profundă despre dilemele locuitorilor dintr-un sat minier, ci și o reflecție asupra legăturii dintre comunitate și artă, evidențiind impactul pozitiv pe care filmul l-a avut asupra celor care au contribuit la realizarea sa.
