Demisia lui Mohammed Baraka
Mohammed Baraka, un bărbat palestinian, a fost concediat din funcția de asistent la misiunea de asistență a Uniunii Europene (EUBAM) în Rafah, Gaza, în urma izbucnirii războiului. După evacuarea sa la Cairo, cu sprijinul UE, el a continuat să lucreze acolo, în timp ce alți colegi din Cisiordania au avut o situație similară. Totuși, în acest an, Baraka a fost demis în urma deciziei UE de a închide biroul din Rafah din cauza conflictului.
Acțiunea în instanță
Baraka a intentat un proces în instanțele belgiene, acuzând o încălcare a legii belgiene. Avocata sa, Selma Benkhelifa, a explicat că Baraka nu contestă închiderea biroului din Rafah, considerând că măsura este justificată de situația de securitate. Totuși, el susține că colegii săi din UE, care lucrau în Rafah, au fost transferați în alte locații pentru a continua activitatea, ceea ce ar putea constitui o discriminare pe baza naționalității.
Aspecte legale
Reclamația lui Baraka se bazează pe argumentul că a fost angajat conform legislației belgiene, dar UE i-a oferit un contract pe durată determinată, reînnoit anual. Baraka susține că această practică contravine legilor naționale, care stipulează că, după trei contracte consecutive, angajații trebuie să devină permanenți, beneficiind astfel de drepturi corespunzătoare. Procesul subliniază că „O prevedere care permite unui angajator să reînnoiască contractele pe durată determinată contravine politicii publice belgiene și europene.”
Drepturile angajaților
Reclamația evidențiază faptul că este „șocant” ca o instituție europeană să ocolească prevederile legii menite să protejeze lucrătorii, cerând astfel ca contractul lui Baraka să fie reclasificat ca un contract permanent. Baraka a declarat că a decis să depună plângerea din cauza „injustiției” suferite. El a afirmat: „Când am fost evacuat de UE, ca angajat care a servit timp de 20 de ani, am acceptat oferta. Dar dacă aș fi știut că destinul meu va fi concedierea și lipsa unei reședințe sau a unor drepturi fundamentale, nu aș fi acceptat.”
Concluzie
Acest caz ridică întrebări importante despre drepturile angajaților în cadrul instituțiilor europene și despre modul în care acestea gestionează situațiile de criză, subliniind posibile discriminări pe baza naționalității.
Este trist să vezi cum astfel de decizii afectează viețile oamenilor obișnuiți. Sper ca Mohammed Baraka să găsească justiția pe care o caută, chiar dacă lupta va fi grea.
Mă întreb ce motive au avut autoritățile europene pentru a-l demite. Oare au fost presiuni externe sau pur și simplu o decizie administrativă?
E o situație complicată și nu pot să nu mă gândesc la impactul pe care îl are asupra relațiilor dintre Uniunea Europeană și Palestina. Poate că ar trebui să ne informăm mai mult despre aceste misiuni de asistență.
Aș vrea să știu dacă acest caz este un semnal al unei schimbări mai mari în politica UE față de Gaza. Oare vom vedea tot mai multe persoane acționând în instanță?