Comportamentul predatorial al liliecilor
Liliecii, de obicei percepuți ca fiind creaturi inofensive ale nopții, au arătat o latură mai sălbatică, așa cum a fost observat în cazul unui liliac nocturn mai mare – cea mai mare specie de liliac din Europa – care a vânat, ucis și devorat o rândunică în zbor. Această înregistrare cutremurătoare demonstrează că liliecii sunt prădători formidabili, urcând la o altitudine de 1,2 km înainte de a se lansa într-o coborâre rapidă pentru a-și urmări prada.
Detalii despre vânătoare
În momentul capturării, liliacul a livrat o mușcătură letală, iar sunetele de mestecat înregistrate, între apelurile de ecolocație, au indicat că liliacul a consumat rândunica în mod continuu în timpul zborului timp de 23 de minute, fără a pierde altitudinea. Dr. Laura Stidsholt, coautor al cercetării de la Universitatea Aarhus, a declarat: „Este fascinant că liliecii nu doar că pot să-i prindă, ci și să-i ucidă și să-i mănânce în timp ce zboară.”
Importanța păsărilor migratoare
Billioane de păsări migrează sezonier noaptea și pe distanțe lungi la altitudini mari, iar căile lor de zbor se intersectează cu zonele de vânătoare ale liliecilor. Dr. Carlos Ibáñez, de la Stația Biologică Doñana din Sevilla, a observat acum 25 de ani pene în fecalele liliecilor, sugerând că păsările sunt o resursă alimentară importantă în perioada pre-hibernare (toamnă) și gestare (primăvară). Deși alți cercetători au fost sceptici, Ibáñez și colegii săi au folosit camere de supraveghere, radar militar și înregistratoare cu ultrasunete atașate de baloane cu aer cald pentru a obține dovezi concludente.
Metodologia cercetării
În cadrul studiului recent, liliecii nocturni mai mari au fost luați din cutiile de cuibărit din sudul Spaniei și echipați cu „rucsaci” mici care conțineau instrumente pentru a înregistra accelerația, altitudinea și sunetele, inclusiv apeluri de ecolocație. Datele au relevat două cazuri de atacuri ale liliecilor asupra păsărilor migratoare, dintre care unul a fost de succes.
Tehnica de vânătoare
Liliacul a fost observat urcând la o altitudine de 1,2 km înainte de a întâlni prada. „Liliacul zboară în modul stealth”, a spus Stidsholt. „Este noapte, păsările nu-l pot vedea venind, nu pot auzi sunetele de ecolocație. Liliacul are un avantaj.” Aproape de prada sa, poate alertată de bătaia aripilor liliacului sau de umbra sa, rândunica a intrat brusc într-o spirală descendentă. Liliacul a fost observat urmărind-o într-o cursă de tip pisică și șoarece, acoperind mai mult de 1 km, timp în care microfonul a înregistrat 21 de apeluri de alarmă de la rândunică. Pe măsură ce se apropiau de sol, s-a auzit un ultim țipăt din partea rândunicii, urmat de 23 de minute de sunete de mestecat din partea liliacului, care a continuat să zboare la altitudine joasă.
Concluzie
În ciuda sentimentului de disconfort generat de aceste observații, este important de menționat că liliacul nocturn mai mare este o specie foarte rară și se confruntă cu dificultăți în sudul Europei din cauza secetelor și incendiilor de vegetație. Descoperirile subliniază complexitatea relațiilor dintre prădători și pradă în natură, evidențiind nevoia de a proteja aceste specii.
