Identificarea unui nazist dintr-o imagine iconică a Holocaustului
O imagine cunoscută a Holocaustului surprinde un soldat nazist cu ochelari, care îndreaptă un pistol către capul unui bărbat îngenunchiat, înaintea unei gropi pline cu cadavre. Această fotografie, realizată în Ucraina de astăzi, a fost mult timp denumită greșit „Ultimul evreu din Vinnitsa” și a fost învăluită în mister timp de decenii.
Investigația istorică
Istoricul german Jürgen Matthäus, stabilit în Statele Unite, a lucrat timp de ani pentru a aduna piesele acestui puzzle și, cu ajutorul inteligenței artificiale, este încrezător că a identificat identitatea ucigașului. Conform cercetărilor sale, publicate în revista academică Zeitschrift für Geschichtswissenschaft, masacrul a avut loc pe 28 iulie 1941, cel mai probabil în după-amiaza acelei zile, în cetatea Berdychiv.
Berdychiv a fost un centru vibrant al vieții evreiești timp de secole, situat la 150 km sud-vest de Kiev și aproximativ 90 km nord de Vinnytsia, care fusese considerată în mod eronat locul crimelor. Commando-ul Einsatzgruppe C, unul dintre unitățile mobile desfășurate în Uniunea Sovietică recent ocupată, fusese angajat în curățarea regiunii de „evrei și partizani” cu câteva zile înainte de o vizită a lui Adolf Hitler.
Identificarea ucigașului
Printre acești soldați s-a aflat Jakobus Onnen, un profesor de franceză, engleză și educație fizică, născut în 1906 în satul german Tichelwarf, aproape de granița cu Olanda. Matthäus a descris procesul său de cercetare ca pe un „proces incremental” de investigare a arhivelor, întâlniri norocoase, colaborări cu colegii și implicarea inovatoare a voluntarilor din grupul de jurnalism Bellingcat.
Un cititor a venit în întâmpinarea lui Matthäus, susținând că ucigașul ar putea fi unchiul soției sale, Jakobus Onnen. Deși rudele distruseseră scrisori de pe frontul estic în anii ’90, acestea au păstrat fotografii ale lui Onnen, pe care voluntarii Bellingcat le-au putut folosi pentru o analiză a imaginii cu ajutorul inteligenței artificiale.
Provocările și perspectivele folosirii AI în istorie
Deși experții în inteligență artificială au menționat că, având în vedere natura istorică a fotografiei, este mai dificil să se ajungă la o potrivire de 98 sau 99,9%, ca în cazul muncii forensice contemporane, asemănarea puternică, combinată cu o mulțime de dovezi circumstanțiale, i-a conferit lui Matthäus credibilitate pentru a publica rezultatele sale.
Matthäus a subliniat că instrumentele digitale în științele umaniste au crescut semnificativ în utilizare, deși, de obicei, sunt folosite pentru procesarea datelor masive, nu atât pentru analiza calitativă. El a specificat că utilizarea inteligenței artificiale nu este o soluție universală, ci un instrument printre multe altele, iar factorul uman rămâne esențial.
Profilul lui Jakobus Onnen
Onnen, care s-a alăturat Partidului Nazist înainte ca Hitler să ajungă la putere în 1933, provenea dintr-o familie educată și a avut o tinerețe marcată de „călătorii și studiul limbilor”. Matthäus a comentat că motivul pentru care Onnen se prezenta în acel mod în fotografie este greu de explicat, sugerând că ar fi dorit să impresioneze. Onnen nu a fost niciodată promovat dincolo de un rang relativ scăzut și a fost ucis în luptă în august 1943.
Participarea la un astfel de masacru era considerată normală și nu oferea niciun fel de avantaje în rândul acestor unități de crimă.
Concluzie
Identificarea lui Jakobus Onnen subliniază complexitatea și provocările cercetării istorice, evidențiind în același timp modul în care tehnologiile moderne, precum inteligența artificială, pot contribui la dezvăluirea unor adevăruri esențiale din trecut.
E fascinant cum tehnologia modernă poate ajuta la dezvăluirea unor adevăruri atât de întunecate din trecut. Mi-ar plăcea să știu ce alte descoperiri ne mai așteaptă în viitor!
Chiar mă întreb dacă identificarea acestui nazist va avea vreo consecință legală sau morală. E trist că astfel de lucruri încă mai sunt relevante astăzi.
Deși inteligența artificială poate aduce unele răspunsuri, nu cred că vom putea vreodată să înțelegem pe deplin suferințele celor care au trăit în acele vremuri. Poate că uneori e mai bine să lăsăm trecutul să fie, fără a-l judeca cu ochii de astăzi.