Închidere abruptă a adăpostului pentru refugiate din Atena
Noaptea de 29 mai a fost sumbră pe strada Mitsaki, la adăpostul pentru femei din centrul Atenei. Lucrurile a 30 de femei refugiate și cinci copii, cum ar fi pantofi, paltoane de iarnă, sticle de șampon și cearceafuri, erau împrăștiate, deoarece acestea urmau să părăsească adăpostul care se va închide definitiv a doua zi. Oksana Kutko, o ucraineană în vârstă de 51 de ani, care a fugit din Harkov, a declarat: “Eram atât de stresată încât nu puteam dormi. Știam că nu am unde să merg.”
Impactul tăierilor de fonduri asupra adăposturilor
Adăpostul, operat de organizația greacă METAdrasi din 2020, s-a închis din cauza tăierilor de fonduri pentru ajutoare externe, care au lăsat multe persoane cu vieți fragile fără sprijin. O femeie congoleză cu un fiu de șapte ani a fost nevoită să își întindă un cearceaf pe trotuar. Évodie*, o femeie în vârstă de 20 de ani, care a fugit de abuzuri sexuale severe în Republica Congo, a refuzat să plece, considerând adăpostul ca pe o ultimă stabilitate în viața ei nesigură. După ce a fost evacuată de poliție, a petrecut o lună fără adăpost.
Consecințele tăierilor de fonduri
Începând cu 20 ianuarie 2025, când președintele Donald Trump a înghețat bugetul de ajutoare externe al SUA, organizațiile umanitare au suferit pierderi semnificative. METAdrasi a pierdut o treime din bugetul său, ceea ce a dus la închiderea adăpostului. Grecia a primit aproape 1,3 milioane de refugiați și migranți din 2014, iar așteptarea pentru acordarea azilului poate dura ani, lăsând multe persoane dependente de organizațiile umanitare.
Reducerea ajutoarelor în Europa
Guvernele europene au început, de asemenea, să reducă constant bugetele de ajutoare externe, iar Lefteris Papagiannakis, directorul Consiliului Grec pentru Refugiați, a declarat: “Pierdem întregul sistem de protecție internațională care a fost în vigoare timp de 80 de ani în doar șase luni.” În plus, Atena și-a înăsprit poziția față de migrație, suspendând cererile de azil din nordul Africii și introducând legi care ar putea însemna pedepse cu închisoarea pentru solicitanții de azil respinși.
Provocările refugiaților în Atena
Nadina Christopoulou, director și co-fondator al rețelei Melissa, a subliniat că tăierile de fonduri au dus la pierderea asistenței esențiale pentru supraviețuitorii violenței sexuale, iar 970 de solicitanți de azil ar rămâne fără ajutor. “Oamenii nu vor mai veni la centrul nostru pentru că se simt umiliți să vină fără a fi spălați sau fără a fi dormit pe un pat,” a spus Christopoulou.
Experiențele traumatizante ale refugiaților
După evacuarea din adăpostul METAdrasi, Évodie a dormit în parcuri și piețe, iar Christopoulou a observat că această experiență a dus-o într-o spirală mentală devastatoare. Deși a găsit un nou loc într-un refugiu, rămâne nesigură cu privire la cât timp va putea să rămână acolo. În ciuda dificultăților, Évodie a început să participe la activități, cum ar fi corul, unde a fost surprinsă când a început să cânte, aducând bucurie celor din jur.
Îngrijorări pentru viitorul rețelelor umanitare
Pe măsură ce fondurile se reduc, organizațiile umanitare se confruntă cu provocări majore. Thaleia Portokaloglou, psiholog, a remarcat o schimbare de la necesitățile psihologice la cele mai urgente, primare. “Ne întoarcem la cerințe foarte fundamentale,” a spus ea, subliniind că tăierea fondurilor amenință supraviețuirea întregii rețele umanitare grecești.
În concluzie, închiderea adăpostului de pe strada Mitsaki ilustrează efectele devastatoare ale tăierilor de fonduri asupra refugiaților vulnerabili, care se confruntă cu o realitate din ce în ce mai dificilă și incertă în Grecia.
Ce se întâmplă cu aceste femei care au fugit din calea războiului? E șocant să aflu că acum sunt lăsate fără ajutoare. Asta arată cât de puțin ne pasă de cei aflați în nevoie.
E trist să vezi cum un adăpost, care ar trebui să ofere siguranță, se închide brusc. Cum putem accepta așa ceva? Mă întreb ce soluții vor găsi aceste femei pentru a supraviețui acum.
Nu înțeleg cum autoritățile pot permite tăierea ajutoarelor într-o situație atât de critică! Ar trebui să fim mai solidari și să le oferim sprijinul necesar acestor refugiate, nu să le abandonăm.
M-a impresionat foarte mult povestea lor, dar mă întreb dacă există vreo organizație care luptă pentru drepturile acestor femei. Poate că ar trebui să ne implicăm mai mult fiecare dintre noi și să facem ceva concret!