Studii recente despre Cartea lui Kells
Cartea lui Kells ar fi fost creată acum 1.200 de ani în estul Scoției, în zona pictică, nu pe insula Iona, conform unor cercetări care contestă presupunerile de lungă durată despre unul dintre cele mai faimoase manuscrise medievale din lume. Această carte este o lucrare iluminată, care conține cele patru Evanghelii ale lui Matei, Marcu, Luca și Ioan, și s-a crezut mult timp că a fost începută la sfârșitul secolului al VIII-lea în mănăstirea de pe Iona, fiind apoi dusă în secolul al IX-lea la mănăstirea din Kells, comitatul Meath, Irlanda, după un raid viking. Manuscrisul se află la Trinity College Dublin din secolul al XVII-lea.
Descoperirile Dr. Victoria Whitworth
Dr. Victoria Whitworth, care va publica dovezi într-o carte viitoare, a afirmat că „pictii erau mari artiști, producând sculpturi creștine foarte sofisticate, dar s-a acceptat în general că nu a supraviețuit niciun manuscris pictic.” Dacă Cartea lui Kells a fost realizată în Pictland, acest lucru ar schimba înțelegerea noastră despre Scoția medievală timpurie. Ea a concluzionat că o mănăstire din Portmahomack, Easter Ross, la nord-est de Inverness, este „cel mai probabil loc în care a fost realizată”. Monahii de acolo fabricau pergament – pieile de vițel pe care erau scrise manuscrisele – și creau sculpturi elaborate cu inscripții complexe, care se potrivesc cu cele din Kells, spre deosebire de inscripțiile de la Iona, care reflectă „simplitate și lizibilitate”.
Importanța temporală a mănăstirii Kells
Whitworth a argumentat că, deși mănăstirea Kells a fost fondată în anul 807, ea nu a devenit importantă până în secolul IX. „Acesta este prea târziu pentru ca Cartea lui Kells să fi fost realizată la Kells. Ipoteza Iona, în timp ce merită testată, nu are mai multă valoare intrinsecă decât oricare alta”, a spus ea. Portmahomack a prosperat ca unul dintre cele mai vechi situri creștine din ținutul pictilor între 700 și 800, când a fost distrus de un incendiu, posibil în urma unui raid viking.
Legătura între sculptura de piatră și manuscris
Whitworth a menționat că arheologii au descoperit un dalta fină a sculptorului la locul unde se afla atelierul de pergament al monahilor, sugerând că realizarea cărților și sculptura în piatră erau strâns legate. Ea a subliniat o sculptură de piatră, parte a unei cruci mai mari, care se află acum în Muzeele Naționale din Scoția, a cărei inscripție latină are paralele cu textul din Cartea lui Kells: „Este cea mai elaborată piesă de piatră sculptată din perioada medievală timpurie din Insulele Britanice. Are o inscripție latină lungă în relief, cu litere foarte frumoase, foarte asemănătoare cu cele din Kells… aceste capitale de expunere fabuloase.” Arta din Cartea lui Kells este foarte diferită de sculptura de piatră de pe Iona, care, deși este de înaltă calitate, îi lipsește inventivitatea și imprevizibilitatea.
Contextul istoric și influențele artistice
Nu a fost până în anii 1990 când Portmahomack a fost descoperit ca fiind situl unei mari mănăstiri pictice, prin excavații arheologice conduse de profesorul Martin Carver, publicate în 2016. Whitworth a menționat că anumiți cercetători anterior au susținut că scrisul cărții semăna mai mult cu cel al manuscriselor asociate cu mănăstirea insulară northumbriană de la Lindisfarne decât cu orice asociat cu Irlanda. „Monahii northumbriani sunt cunoscuți că au îndrumat pictii. Totuși, până de curând, nu existau mănăstiri pictice legate de aceasta, iar aceste sugestii au fost ignorate sau respinse. Pictii au suferit timp de multe decade fiind văzuți ca misterioși, izolați și înapoiați.” Whitworth a adăugat că, dacă privim arheologia celor mai importante mănăstiri medievale timpurii, Portmahomack se distinge ca fiind excepțional de literat și orientat spre cărți.
Concluzie
Cartea lui Kells ar putea fi reevaluată ca un manuscris cu caracteristici pictice, ceea ce oferă o nouă perspectivă asupra artei și culturii din Scoția medievală timpurie, subliniind importanța Pictland-ului în dezvoltarea literaturii și artei creștine din acea perioadă.
Chiar și după atâția ani, povestea Cărții lui Kells continuă să ne surprindă! Mă întreb ce alte mistere mai ascunde istoria acestei opere de artă. Dacă într-adevăr a fost creată în estul Scoției, asta ar putea schimba complet perspectiva asupra influențelor culturale din acea perioadă.
E fascinant cum studiile recente pot schimba percepția asupra unor opere atât de iconice. Mă întreb ce alte descoperiri ne-ar putea surprinde în legătură cu istoria Cărții lui Kells. E clar că cercetarea continuă să ne ofere perspective noi, dar ce știm de fapt despre originile sale?
Chiar dacă este fascinant să aflăm noi detalii despre Cartea lui Kells, mă întreb cât de multe din aceste studii sunt cu adevărat concludente. De-a lungul timpului, au existat atât de multe teorii contradictorii încât pare greu de crezut că vom ajunge vreodată la o concluzie clară. Poate că mai degrabă ar trebui să ne bucurăm de frumusețea ei și să lăsăm istoria să-și urmeze cursul.