Criza economică din Argentina
Argentina se află din nou într-un moment critic, iar banca centrală a fost nevoită să intervină pentru a sprijini un peso aflat în cădere liberă, în ciuda reformelor economice libertariene recente. Această criză marchează o schimbare drastică pentru susținătorii președintelui Javier Milei, care aveau așteptări mari de la noile sale politici pro-piețe.
Intervenția Băncii Centrale
Banca centrală a Argentinei a cheltuit aproape 1 miliard de dolari din rezervele sale, ceea ce reprezintă cea mai mare intervenție din 2019, pentru a susține peso-ul. Deși au fost implementate măsuri pentru a menține moneda în conformitate cu benzile comerciale stabilite cu FMI, peso-ul a ajuns la 1510 per dolar pe piața neagră, comparativ cu 900 și 300 de pesos oficiali la preluarea puterii de către Milei, acum mai puțin de 2 ani.
Promisiuni versus Realitate
Milei a venit la putere cu promisiuni de libertate economică radicală, stârnind entuziasm în rândul susținătorilor Bitcoin, care sperau într-o schimbare semnificativă comparativ cu modelul anterior de inflație și gestionare defectuoasă a monetarului. Cu toate acestea, inflația, deși a scăzut la 21% în august, rămâne printre cele mai ridicate din lume, iar așteptările de stabilitate s-au risipit rapid.
Dinamica Crizei Argentine
Atracția pentru dolari a crescut, în timp ce activele argentiniene au fost grav afectate de blocarea măsurilor de austeritate și privatizare de către parlament, ceea ce a subminat politica fiscală a lui Milei. Intervențiile băncii centrale contrazic programul libertarian inițial și amintesc de istoria lungă a Argentinei cu peg-uri eșuate și apărarea de urgență a monedei. FMI își exprimă îngrijorarea în contextul scăderii rezervelor de dolari ale țării, iar analiștii descriu situația ca pe o prăbușire autoîmplinită.
Preferințele Populației și Viitorul Monetar
În acest context, argentinienii au început să se îndrepte spre dolari pe piața neagră, evitând Bitcoin. Deși volumul pe bursele globale de criptomonede crește în perioade de criză acută, utilizarea zilnică a Bitcoin rămâne limitată. Cu rezervele pe cale de epuizare și reformele blocate, Argentina se află la o răscruce de drumuri, iar o eventuală dolarizare ar implica renunțarea la suveranitatea monetară. Continuarea intervențiilor riscă să epuizeze și mai mult rezervele și să genereze mai multă nemulțumire socială.
Concluzie
Criza actuală din Argentina subliniază riscurile încrederii într-o clasă politică sau într-o bancă centrală, indiferent de orientarea lor libertariană. Deși Bitcoin ar putea reprezenta o soluție pe termen lung, adoptarea sa se dovedește a fi un proces lent, afectat de inerția instituțională și de nevoile imediate ale populației.
